Inglorious bastards
Lectia nr. 1
Pentru mine, acest blog nu reprezintă o mare realizare. L-am creat strict în scopuri academice, mai exact pentru că trebuia la şcoala. Era deci o necesitate. Nu am crezut în bloguri deloc până în momentul în care am vazut cât de usor funcţioneză acest sistem şi cât de rapid apare feed-backul. Consideram că doar oamenii aroganti şi fără prieteni au bloguri, facute din frustrările lor şi din dorinţa de a-şi împărtăşi credinţele ( asta pentru că în viaţa reală nu prea reuşesc să comunice eficient ). Apoi, mi-am dat seama că nu e chiar aşa usor sa ai un blog, să convingi pe cât mai multă lume să citească aberaţiile tale şi în final să devii un formator de opinie. Toata treaba asta presupune mult mai multă muncă decât m-am aşteptat. Partea buna însa, vine mult mai repede..vezi cum clipă de clipă “copilul” iţi creşte ( aici mă refer la vizualizări ) şi asta înseamnă ca oamenilor le place să-şi petreacă timpul “informandu-se” ( fapt pe care eu nu puteam să îl accept până acum ). Aşadar, mi-am propus să-i accord mai multă atenţie micuţului; am încredere că într-o zi va deveni un “om mare”.
Acest articol, prin urmare, va fi răspunsul meu la problemele pe care le-am observat recent. Tot despre oameni este vorba, despre poziţii şi atiudini sociale.
O să încep prin a spune că nu sunt deloc un om perfect, nici măcar aproape de perfecţiune nu mă aflu (oricât mi-aş dori asta ) şi blogul asta mă reprezintă, deci nici el nu o să fie perfect. Totuşi cred că el se poate corecta dar oamenii urâţi nu vor putea deveni niciodata mai frumoşi J aşa că targetul meu, de acum încolo, o să fie : Oamenii frumoşi care au capacitatea să înţeleagă conceput indiferent de imperfecţiunile sale. Pentru că asta îl face unicat şi deosebit.
Dragi oameni frumoşi, vă cer iertare pentru greşeşile mele. Nu e o lipsă de respect! E doar scrisul unui tânăr care încearcă să schiteze o lume mai frumoasă, cu paşi mărunţi însă.
E o lume liberă! Ion Raţiu, dacă vă amintiţi de el, a luptat pentru ca eu să am dreptul să promovez ce vreau eu pe blogul meu. Vă invit cu consideraţie să nu mai citiţi dacă nu va place. Sunt doar ideile mele. Dacă dumneavoastră, domnilor şi doamnelor, sunteţi prea buni pentru o simplă “libelulă”, vă urez mult succes în treaba voastră. La revedere!
Oameni dragi, vouă vreau să prezint starea mea printr-un citat de Ion Creangă. El a reuşit, mult mai bine decât aş fi putut eu vreodată, să extragă credinţa esenţială: “Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj.” Cam asta cred şi eu acum despre oamenii pe care îi vad în jurul meu şi nu numai că eu prind curaj, dar prind şi viteză. Cu toţii sunt nişte personlităţi, minţi sclipitoare, care ştiu să facă orice treabă mai bine decât cel care o face deja. Toţi sunt mult mai buni decât restul, dar de fiecare dată universul se împotriveşte succesului lor şi au un mare ghinion care le strică planurile. Mai este şi o altă categorie, cei care sunt prea buni pentru a înceape de la lucrurile elementare.
Despre această categorie am o povestioară pe care bunicul mi-o spunea mereu când vedea că mă mâţâi şi nu-mi convine nimic. Îmi repeta că “birturile sunt pline de beţivi care se întrec în laude şi povestesc ce ar fi putut ajunge dacă ar fi vrut. Dar, din cauză ca n-au vrut să fie cineva, s-au limitat la a fi alcoolici. “Vremea a trecut, bunicul s-a dus şi a venit rândul meu să împrăştii cu învăţături (hahaha). Cu ocazia asta îi salut şi eu pe perietenii mei cu paharul în mână. Destul pentru astăzi cu teoriile! Voi încheia articolul cu un alt citat celebru.
“E foarte greu să ai ceva cu adevărat, să-l capeţi sau să-l cucereşti. Mai mult ne închipuim că posedăm decât posedăm. E. Cioran
Dragi oameni frumoşi, vă cer iertare pentru greşeşile mele. Nu e o lipsă de respect! E doar scrisul unui tânăr care încearcă să creeze o lume mai frumoasă, cu paşi mărunţi însă.
P.S. Următorul articol va fi unul amuzant.
Dragonfly spot 