Astăzi vin cu dezgust şi chiar cu scârbă faţă de Grămada ( ca să ma exprim deloc literar ) de oameni prosti. Aşadar ca punctu-mi de plecare am ales un mare maestru şi un mereu actual “zicător” al situaţiilor sociale.
Pentru cei care au uitat câte roluri a îndeplinit Ion Luca Caragiale, voi începe prin a spune doar ca a fost un celebru: dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român. Considerat acum cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai recunoscuţi scriitori ai ţării noaste, el a reuşit să işi păstreze popularitatea până în prezent. Cu uşuriţă se poate observa că celor mai multi dintre noi ne place să “jucăm” în piesele lui şi în viaţa de zi cu zi, chiar mai mult scenele sunt privite cu admiratie şi aplauze pentru talentul actoricesc de către “public”; nici de scenă nu mai e nevoie acum, totul e mult mai vizibi şi se poate desfăşura oricum.
Farfuridi, Branzovenescu, Goe, Zoe, Mam mare, Veta, Miţa, Mamiţa şi Didina pot fi consideraţi manierati domni şi doamne, cu o atitudine şi un comportament exemplar, precum şi o ţinută care atestă valoarea lor socială dacă ar fi să comparăm cu “stimabilele” noastre exemplare
Datorită puterii lui extraordinare de a surprinde cele mai sublime trăsături umane ale societăţii, personajele operelor lui rămân exemple de stereotipuri umane. Auzim destul de des oameni care citează din operele sale, fara ca macar să realizeze că fac acest lucru ( vezi situaţia politică din România ), vedem copii revoltaţi şi cam “fuduli” ( că prostia nu e un defect suficient pentru a nu putea fi un intelectual arogant ) care ilustrează perfect cucoanele Schiţelor şi pe Goe..nu oricare Goe, Domnul Goe ( acel James Bond al epocii sale).
Acum că ştim cam unde ne plasăm spaţial şi temporal, mă miră faptul că mai e nevoie de o altă dovadă pentru a demonstra că I. L. Caragiale este un simbol al umorului românesc şi că este nevoie de un monument ca să-l reactualizeze. Nu e cumva o contradicţie în procesul acesta de apreciere? Nu e suficient că urmărim atât de fidel scenariul? E amuzant dar mă şi bucură. Asta e o speranţă că dacă ne amintim ce spunea nenea asta, spiritul civic o să ne copleşească iar bunele maniere o să zburde fără întrerupere până o să ne drege sufletele. (hilar)
Avem deci, Bucureştiul de altă dată a lui Caragiale interpretat de sculptorul Ioan Bobolea în “Căruţa cu paiaţe”. Această lucrare adună laolaltă cele mai importante personaje imaginate de Caragiale dar şi o sculptură care îl infăţişează pe dramaturg. Un monument din bronz masiv, înalt de peste 4 metri, care cântăreşte aproape o tonă pentru fiecre personaj, surprinde ironic personajele scenetei in forma lor naturală.
Mes Chers, A bientot! Şi să ne vedem cu bine data viitoare !
Dragonfly spot 